Preotul ortodox român Horia Alexandru Grădinaru a murit pe 14 octombrie 2025, la trei zile după ce a fost grav rănit într-un accident rutier în Italia. Bărbatul în vârstă de 49 de ani, paroh al bisericii „Sfântul Ierarh Nicolae” din cartierul Monte Sacro, Roma, a fost lovit de o mașină în localitatea Montefiascone, provincia Viterbo, în regiunea Lazio.
Accidentul s-a petrecut pe 11 octombrie, în jurul orei 16:40, când o femeie a pierdut controlul volanului și l-a lovit pe preot, care a fost proiectat apoi în două autoturisme parcate, conform publicației Tuscia Web.
Transportat de urgență la Spitalul „Santa Rosa” din Viterbo, Horia Alexandru Grădinaru a fost internat în stare critică. După trei zile de luptă pentru viață, preotul a încetat din viață pe patul de spital.
Părintele Grădinaru era tatăl a patru copii – trei băieți și o fată – și slujea comunitatea românească din Roma din 2017, când a fost numit paroh al Parohiei „Sfântul Ierarh Nicolae” din Monte Sacro, înființată în același an.
Episcopul Siluan, al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, a transmis un mesaj de condoleanțe, subliniind calitățile preotului:
„Părintele Horia va rămâne în amintirea noastră ca un model de slujire, generozitate și dragoste creștină. Cu blândețea, răbdarea și înțelepciunea sa, a mângâiat sufletele credincioșilor în timpul încercărilor și a adus bucurie în clipele de sărbătoare. Mărturia credinței lui, precum și dăruirea față de credincioșii încredințați spre păstorire, au făcut din el un bun păstor.”
Comunitatea românească din Italia a deplâns pierderea preotului, descris ca „un om al păcii, al credinței și al bunătății”. Episcopul a adresat condoleanțe familiei îndoliate, soției Hareta și celor patru copii, citând din cartea Înțelepciunea lui Solomon 3, 1-7:
„Sufletele drepților sunt în mâna lui Dumnezeu și chinul nu se va atinge de ele. În ochii celor fără de minte, drepții sunt morți cu desăvârșire și ieșirea lor din lume li se pare mare nenorocire și plecarea lor dintre noi, un prăpăd, dar ei sunt în pace. Chiar dacă în fața oamenilor ei au îndurat suferințe, nădejdea lor este plină de nemurire. Și fiind pedepsiți cu puțin, mare răsplată vor primi, căci Dumnezeu i-a pus la încercare și i-a găsit vrednici de El. Ca pe aur în topitoare, așa i-a lămurit, și ca pe o jertfă de ardere întreagă i-a primit. Străluci-vor în ziua răsplătirii și ca niște scântei care se lasă pe miriște, așa vor fi.”