Creștinii ortodocși îl prăznuiesc în fiecare an, pe 26 octombrie, pe Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, una dintre cele mai importante sărbători din calendarul religios. Potrivit tradiției populare, ziua marchează sfârșitul toamnei și începutul iernii, fiind însoțită de numeroase obiceiuri culinare și superstiții legate de belșug și protecție.
Conform tradiției, de Sfântul Dumitru se împart, în amintirea celor adormiți, diverse alimente considerate a aduce belșug, rodnicie și sănătate. Femeile pregătesc și dau de pomană covrigi, mere, nuci, pâine, struguri și prune uscate.
Pe lângă acestea, se prepară colivă, ca simbol al credinței în înviere, și colaci împletiți, numiți prescură, care se împart la biserică sau persoanelor nevoiașe. Masa de sărbătoare reunește familia în jurul unor preparate specifice roadelor toamnei, precum mâncăruri cu dovleac, sarmale, plăcinte cu mere sau brânză și tocane, însoțite de vin nou.
Sărbătoarea este cunoscută în popor și ca ziua soroacelor, momentul în care se încheiau sau se reînnoiau diverse înțelegeri și se făceau planurile pentru iarnă. În această zi de odihnă și rugăciune, tradiția interzice muncile în gospodărie, precum spălatul rufelor, călcatul, cusutul sau prelucrarea lânii.
O altă credință populară spune că nu este bine să se mănânce nimic până la finalul Sfintei Liturghii, pentru a evita necazurile pe parcursul anului. De asemenea, se consideră că nu este bine să te cerți sau să refuzi ajutorul celor sărmani, Sfântul Dumitru fiind considerat ocrotitorul acestora.
În unele sate, în trecut se aprindeau focuri ritualice pentru a alunga spiritele rele. În contrast, o altă datină spune că nu e bine să se facă foc în casă, deoarece căldura trebuie să vină din suflet, prin milostenie și fapte bune.