Camelia reprezintă unul dintre cei mai apreciați arbuști decorativi, fiind o plantă cu frunziș veșnic verde și flori cu un aspect deosebit. Potrivit Știrile PRO TV, acest gen cuprinde aproximativ 250 de specii originare din Asia de Est și face parte din familia Theaceae. Printre cele mai cunoscute se numără Camellia japonica, apreciată pentru florile sale cu multe petale, dar și Camellia sinensis, planta din care se obține ceaiul.
Acști arbuști pot fi cultivați atât direct în grădină, cât și în ghivece pe balcon sau terasă. Există două categorii principale în funcție de perioada de înflorire: varietățile de Camellia sasanqua, care înfloresc toamna și iarna, și cele de Camellia japonica sau Camellia × williamsii, ale căror flori apar la finalul iernii și începutul primăverii. Plantele sunt comercializate de obicei la înălțimi de 60–90 cm, în recipiente de 3–4 litri.
Momentul ideal pentru plantarea cameliilor este toamna, profitând de solul încă cald care ajută la stabilizarea rădăcinilor. Aceste plante necesită un sol acid și locuri ferite de curenții de aer rece sau de lumina directă a soarelui de dimineață. Pentru exemplarele cultivate în ghiveci, se recomandă utilizarea unui compost special pentru plante acidofile, fără turbă.
Îngrijirea adecvată presupune o hidratare constantă, în special în primele 18 luni după plantare. Este esențial ca pământul să rămână umed pe timpul verii, perioadă în care se formează mugurii foliari. În zonele unde apa de la robinet este dură, se recomandă folosirea apei de ploaie. Fertilizarea trebuie realizată doar până la sfârșitul lunii iulie, deoarece aplicarea târzie a îngrășămintelor poate provoca pierderea mugurilor.
În ceea ce privește diversitatea speciei, Camellia japonica este cea mai robustă, atingând înălțimi de peste 4,5 metri, în timp ce Camellia sasanqua este de talie mai mică, ajungând la circa 2,5 metri. O atenție deosebită trebuie acordată speciei Camellia sinensis; conform datelor oferite de Britannica și preluate de Știrile PRO TV, aceasta este sursa ceaiului verde, obținut prin uscarea frunzelor sale.
Protecția pe timp de iarnă este necesară pentru speciile mai sensibile, precum Camellia sasanqua. Acestea ar trebui mutate în spații ferite, precum sere reci sau verande neîncălzite, sau învelite în materiale textile de protecție. Pentru a preveni bolile fungice, cum este putregaiul florilor, specialiștii recomandă curățarea constantă a frunzelor și florilor căzute la baza plantei.