Un raport recent al Corpului de Control al Ministerului Mediului dezvăluie o situație gravă privind apărarea împotriva inundațiilor în România. Deși în documente figurează diguri și baraje menite să protejeze comunitățile, în realitate acestea fie nu există, fie sunt într-o stare avansată de degradare, în timp ce țara a pierdut peste 350 de milioane de euro din fonduri europene destinate acestor lucrări.
Conform documentului, din cei 400 de kilometri de diguri planificați, nu a fost construit niciun metru. Un exemplu concret este în zona Suhurlui, județul Galați, unde un baraj început în perioada comunistă și abandonat în 1992 a lăsat localnicii la mila apelor. Construcția s-a degradat, fierul a fost furat, iar recent, apa a ajuns până la casele oamenilor, o situație pe care localnicii o descriu ca fiind fără precedent în ultimii ani.
Raportul arată că peste 80% din fondurile europene disponibile pentru proiectele de apărare împotriva inundațiilor au fost pierdute. Principalele cauze identificate sunt întârzierile majore în demararea achizițiilor publice și documentațiile de proiect atât de slab pregătite, încât au necesitat refaceri multiple. Aceste deficiențe au determinat Comisia Europeană să își piardă încrederea în capacitatea României de a finaliza proiectele, ducând la pierderea celor 350 de milioane de euro.
În ciuda eșecului proiectelor, angajații din structurile Apelor Române au încasat sporuri pentru implementarea acestora. Ministrul Mediului a anunțat că peste 500 de persoane vor fi verificate și ar putea fi obligate să returneze banii primiți necuvenit, recuperarea sumelor urmând să se facă în instanță.
Primarii din comunele cu risc ridicat de inundații, precum Pechea, Cozavodă și Izvoarele, se declară depășiți de situație. Aceștia afirmă că, în lipsa unui sprijin financiar consistent de la centru, nu pot realiza lucrările de protecție necesare. „Cu bani personali nu vom reuși niciodată să facem lucrările astea de amploare”, a declarat unul dintre edili.
Situația se reflectă și în planurile actuale, unde din cele 13 baraje prevăzute în Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), doar unul mai este luat în calcul, restul fiind, practic, abandonate. Această realitate subliniază atât o criză a infrastructurii, cât și o erodare a încrederii cetățenilor în autorități.