Sărbătoarea Floriilor, celebrată în fiecare an cu o săptămână înainte de Paștele ortodox, marchează momentul biblic al Intrării Domnului în Ierusalim. Această zi de mare însemnătate spirituală dă startul Săptămânii Patimilor și reprezintă singurul moment din viața pământească a Mântuitorului în care acesta a acceptat să fie aclamat ca împărat. Potrivit relatărilor publicate de CanCan, evenimentul îl înfățișează pe Iisus Hristos intrând în cetate pe un asin, fiind întâmpinat de mulțimea care a așternut haine și ramuri de finic în calea Sa.
Conform portalului doxologia.ro, martorii l-au salutat atunci pe Iisus cu strigătul: „Osana! Bine este cuvântat Cel ce vine în numele Domnului!”. Din această perspectivă religioasă, începând cu seara de Florii, în biserici se oficiază Deniile, slujbe speciale care rememorează drumul suferinței parcurs de Mântuitor.
În tradiția populară românească, ramurile de salcie au înlocuit finicul și măslinul. Credincioșii duc aceste crenguțe la biserică pentru a fi sfințite de preoți înainte de Sfânta Liturghie. Legenda spune că salcia a devenit punte peste un râu pentru Fecioara Maria, care a binecuvântat ulterior pomul pentru ajutorul oferit. După slujbă, crenguțele binecuvântate sunt luate acasă și așezate la icoane, uși sau ferestre, având rolul de a proteja gospodăria de boli și de spirite negative.
Duminica Floriilor 2026 este marcată și de numeroase superstiții locale. În anumite zone din țară, fetele nemăritate pun ramuri de salcie sub pernă sau scot zestrea la soare pentru a-și grăbi căsătoria. De asemenea, se obișnuiește ca ramurile sfințite să fie așezate pe morminte pentru a vesti celor trecuți în neființă apropierea Paștelui. Totodată, agricultorii legau crenguțele de vie sau de stupi pentru a asigura rodul bogat al anului.
Din punct de vedere culinar, această zi este una de dezlegare la pește, fiind considerat obligatoriu ca micii și marii credincioși să consume preparate din pește pentru a marca sărbătoarea. Gospodinele obișnuiesc să pregătească și plăcinte pe care le oferă de pomană persoanelor cu posibilități materiale reduse.
În ceea ce privește interdicțiile, tradiția arată că este interzis spălatul părului în această zi, existând credința că persoanele care încalcă regula vor albi prematur. Totodată, munca este strict interzisă, ziua fiind dedicată exclusiv rugăciunii. O altă denumire populară a Floriilor este „Nunta urzicilor”, momentul în care aceste plante înfloresc și nu mai pot fi utilizate pentru hrană, semnalând finalul postului alimentar strict.
În regiunile Banatului și ale Transilvaniei, fetele păstrează obiceiul de a pune o oglindă și o cămașă sub un păr altoit, obiectele fiind folosite ulterior ca talismane pentru noroc în iubire și sănătate. De asemenea, un obicei răspândit în mediul rural este atingerea copiilor cu ramuri de salcie, pentru ca aceștia să crească viguroși.