Ceaiul de păpădie devine o recomandare tot mai frecventă pentru persoanele care caută o alternativă naturală la cafeaua obișnuită. Această băutură, care nu conține cofeină, este apreciată datorită calităților sale relaxante și a beneficiilor aduse sistemului digestiv și funcției hepatice, conform publicației Adevărul.
Deși în mod obișnuit este percepută ca o plantă comună, păpădia ocupă un loc central în medicina tradițională de sute de ani. Rădăcina acesteia este considerată cea mai importantă componentă din punct de vedere terapeutic, fiind procesată special pentru a substitui gustul cafelei.
Specialistul Marko Nestorovic, consilier în cadrul Muzeului de Istorie Naturală din Belgrad, subliniază importanța inulinei regăsite în rădăcina prăjită. „Rădăcina prăjită, datorită conținutului ridicat de inulină, poate fi folosită ca înlocuitor pentru cafea. Această băutură nu conține cofeină și are un efect calmant plăcut”, a declarat dr. Marko Nestorovic pentru Blic.
Pe lângă rolul său de prebiotic, care susține flora intestinală și digestia, extractele din rădăcină sunt eficiente în tratarea unor afecțiuni specifice. „Preparatele din rădăcină au un efect bun asupra organelor digestive, stimulează pofta de mâncare și sunt folosite în afecțiuni ale bilei, ficatului și gastritei”, a completat expertul.
Păpădia funcționează și ca un diuretic natural, sprijinind eliminarea apei acumulate în exces fără a priva corpul de minerale esențiale. Dr. Marko Nestorovic a explicat că, datorită concentrației mari de săruri de potasiu, planta este indicată inclusiv persoanelor cu probleme cardiace: „Datorită conținutului ridicat de săruri de potasiu, păpădia are efect diuretic și este recomandată pacienților cardiaci”.
Bogată în flavonoide, magneziu, mangan și inulină, păpădia este versatilă atât în dietă, cât și în tratamente. În timp ce frunzele tinere pot fi adăugate în salate, iar florile sunt utilizate pentru siropuri sau vin, rădăcina rămâne baza pentru infuzia ce imită cafeaua. Recoltarea se realizează optim toamna sau primăvara, când substanțele active sunt cele mai concentrate, rădăcinile fiind ulterior uscate, prăjite și măcinate.