Sistemul de pensii din România continuă să genereze situații dificile pentru mulți cetățeni, demonstrând că o carieră de lungă durată nu se traduce automat într-un venit sustenabil la bătrânețe. Un caz recent, documentat de csid.ro, scoate la iveală discrepanțele majore dintre anii de cotizare și sumele încasate efectiv de beneficiari.
O femeie care a lucrat timp de 29 de ani și 10 luni, aproape trei decenii de activitate profesională, primește în prezent o pensie lunară de 1.566 de lei. Aceasta a ieșit la pensie la vârsta de 62 de ani, având un stagiu contributiv considerabil, însă suma rezultată este doar cu puțin peste pragul minim garantat în România.
În prezent, indemnizația socială pentru pensionari (pensia minimă) este de 1.281 de lei. Astfel, pentru cei aproape 30 de ani de muncă, femeia primește o diferență de numai 285 de lei față de persoanele care au un stagiu de cotizare mult mai mic, de minimum 15 ani. Această realitate subliniază o problemă de echitate în sistemul public, unde numărul anilor lucrați nu influențează întotdeauna decisiv cuantumul final.
Valoarea scăzută a venitului este explicată prin mecanismul de calcul bazat pe contributivitate și prin punctajul acumulat. Deși pensionara a beneficiat de puncte de stabilitate pentru anii munciți peste pragul de 25 de ani, salariile probabil mici din timpul activității au condus la un punctaj total redus. Totodată, aceasta nu a atins stagiul complet de cotizare, care în România este de aproximativ 35 de ani, lipsindu-i 5 ani pentru a maximiza valoarea punctajului.
Situația nu este una izolată, numeroși pensionari români trăind cu venituri sub pragul de 2.000 de lei. În contextul scumpirilor actuale, suma de 1.566 de lei trebuie să acopere cheltuieli esențiale precum hrana, facturile la utilități și medicamentele, ceea ce face ca gestionarea bugetului lunar să devină o provocare constantă pentru persoanele aflate la vârsta retragerii.