Sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, celebrată în fiecare an pe 23 aprilie, aduce cu sine o serie de tradiții străvechi axate pe protecție și prosperitate. Potrivit publicației noutati.info, semnificația numelui sfântului provine din limba greacă și este tradusă prin „agricultor”, motiv pentru care majoritatea obiceiurilor din ajun sunt strâns legate de viața pastorală și de rodul pământului.
Data de 22 aprilie, cunoscută în tradiția populară drept „Sângiorzul vacilor” sau „Alesul”, marchează începutul simbolic al anului pastoral. În această zi, comunitățile rurale stabilesc componența stânelor, aleg ciobanii și prepară primul caș. Un ritual specific pentru sporul laptelui este „colacul oilor”, o cunună din făină de grâu unsă cu gălbenuș, care se rupe de către doi păstori. Se crede că cel care obține bucata mai mare va avea parte de o producție mai bogată în noul sezon.
Pe lângă componenta economică, ajunul Sfântului Gheorghe este marcat de teama de spiritele malefice și strigoi, despre care se spune că ar fura „mana” animalelor. Pentru protecția gospodăriilor, oamenii folosesc plante cu rol apotropaic, precum usturoiul, pelinul, rostopasca, leușteanul sau rugul de măceșe. De asemenea, în această noapte se practică priveghiul, tradiția susținând că cei care rămân treji vor fi sănătoși și plini de energie pe parcursul întregului an.
Credința populară indică faptul că în noaptea de ajun cerurile se deschid, iar Sfântul Gheorghe mijlocește îndeplinirea dorințelor celor care se roagă cu sinceritate. Credincioșii rostesc o rugăciune specială: „Sfinte Mare Mucenice, ai vietuit dupa vrednicia numelui tau. Ai luat pe umerii tai Crucea lui Hristos si ai lucrat pamantul cel intelenit de inselarea diavoleasca. Ai stat in slava inaintea scaunului Celui Ce le stapaneste pe toate. Fa-te acum mijlocitor al nevoilor noastre! Ingradeste-ne pe noi, nevrednicii, cu rugaciunile tale. Fii izbavitor al celor robiti de pacate, ocrotitor al saracilor, doctor al bolnavilor. Fii indrumator al celor rataciti in intunericul acestei lumi. Izbaveste-ne, ca un milostiv, din toata nevoia. Si alunga tulburarea pacatelor si a primejdiilor de multe feluri. Si ne invredniceste pentru rugaciunile tale, sa fim si noi buni cultivatori ai pamantului vietii noastre! Amin!”
Fetele nemăritate profită de această ocazie pentru ritualuri de divinație, sperând să își vadă ursitul reflectat într-o găleată cu apă. O altă datină presupune semănarea usturoiului, care va fi consumat peste un an pentru a asigura o căsătorie rapidă și sănătate. În plan agricol, gospodarii își duc vitele în lanurile de grâu și păstrează boabe din acel loc pentru a le amesteca cu semințele viitoare, asigurând astfel o recoltă mănăoasă, în timp ce femeile își scot uneltele de țesut afară pentru a avea spor la muncă.