Biserica Ortodoxă îl cinstește în data de 25 aprilie 2026 pe Sfântul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului, figură emblematică a monahismului din România și unul dintre principalii promotori ai curentului isihast. Potrivit Știrile KanalD, acesta este recunoscut pentru rolul său fundamental în organizarea vieții duhovnicești și pentru promovarea rugăciunii minții.
Născut în anul 1692 la Poltava, în Ucraina de astăzi, Sfântul Vasile a ajuns în Țara Românească într-o epocă marcată de o puternică efervescență culturală și religioasă, sub domnia lui Constantin Brâncoveanu. Tânărul s-a alăturat inițial obștii de la Mănăstirea Dălhăuți, situată în apropiere de Focșani, unde a petrecut două decenii. Deși avea o vârstă fragedă, calitățile sale spirituale l-au impus rapid, fiind hirotonit preot și numit stareț al locașului care adăpostea peste 40 de sihaștri.
Sub îndrumarea sa, monahii practicau asprimea vieții ascetice, punând accent pe smerenie, tăcere și, în mod special, pe rugăciunea neîncetată a inimii. Ulterior, sfântul a pus bazele mai multor așezări monahale în regiunile Vrancea și Buzău, însă numele său a rămas legat definitiv de Mănăstirea Poiana Mărului.
Pe lângă rigoarea vieții de schit, Sfântul Vasile a fost un erudit al scrierilor Sfinților Părinți, traducând și redactând lucrări esențiale despre disciplina minții și viața spirituală. O bornă importantă în biografia sa este anul 1750, când, aflat la Muntele Athos, l-a tuns în monahism pe cel care avea să devină Sfântul Paisie de la Neamț.
Sfântul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului a trecut la cele veșnice pe 25 aprilie 1767. Recunoașterea oficială a sfințeniei sale de către Biserica Ortodoxă Română a avut loc în anul 2003, moment în care s-a decis ca ziua trecerii sale în neființă, 25 aprilie, să devină data de prăznuire în calendarul creștin-ortodox.