Utilizarea uleiului de gătit uzat ca substitut pentru motorină reprezintă o temă de interes în contextul eforturilor de reducere a poluării, însă specialiștii avertizează asupra limitărilor tehnice. Conform unei analize publicate de Adevărul, care citează publicația Ziarul de Iași, tranziția către combustibili verzi nu va fi una bruscă, ci adaptată în funcție de tipul de transport.
Conferențiarul Radu Drosescu, din cadrul Facultății de Mecanică a Universității Tehnice „Gheorghe Asachi” din Iași, a explicat că uleiul alimentar folosit nu poate fi introdus direct în rezervor fără riscuri. Totuși, acesta subliniază că pentru autoturismele ușoare, energia electrică rămâne principala direcție de dezvoltare, în timp ce transportul greu (camioane sau nave) se poate baza pe biometan și motorină regenerabilă (HVO – Ulei Vegetal Hidrotratat).
Biocombustibilii, cum sunt biodieselul sau motorina regenerabilă, alături de curentul electric, pot diminua emisiile de gaze cu efect de seră cu procente de până la 90%. Lista alternativelor analizate de experți include, de asemenea, biogazul, hidrogenul verde, GPL-ul sau combustibilii sintetici, fiecare prezentând însă un set de avantaje și provocări tehnice.
„În următorii ani, electricitatea (pentru transportul ușor) și biocombustibilii avansați (HVO, biometan) pentru sectoarele greu de electrificat (camioane, nave) sunt cele mai realiste alternative pentru Europa”, a declarat Radu Drosescu pentru sursa citată. Specialistul a punctat faptul că principalul beneficiu al combustibililor de tip HVO este compatibilitatea directă cu motoarele actuale, fără a fi necesare modificări costisitoare.
Pe de altă parte, alte soluții precum DME (dimetil eter) ar putea fi folosite în viitor, însă necesită transformări structurale ale sistemului de alimentare, în timp ce hidrogenul rămâne o opțiune scumpă și lipsită de o infrastructură de alimentare adecvată în prezent.
Expertul ieșean a tras și un semnal de alarmă privind riscurile tehnice ale utilizării unor combustibili neomologați. Folosirea improprie a biocombustibililor, mai ales în cazul motoarelor fabricate înainte de anul 2000, poate provoca defecțiuni grave precum coroziunea pieselor, deteriorarea garniturilor, blocarea filtrelor sau probleme de lubrifiere.
„Utilizarea necorespunzătoare sau pe termen lung, în special la motoare mai vechi (înainte de 2000), poate duce la probleme precum coroziunea, degradarea garniturilor din cauciuc, înfundarea filtrelor, depuneri sau o ungere necorespunzătoare”, a precizat Radu Drosescu.
În prezent, soluția cea mai sigură rămâne utilizarea amestecurilor standardizate (E10, B7 sau HVO), pentru care tehnologia actuală este deja pregătită. În timp ce motorina regenerabilă HVO este sigură pentru majoritatea vehiculelor moderne, biodieselul pur poate afecta elementele din cauciuc, motiv pentru care este recomandat în general doar în combinație cu motorina clasică.