Credincioșii ortodocși îl celebrează pe 6 mai 2026 pe Sfântul și Dreptul Iov, o figură centrală a Vechiului Testament, recunoscută universal ca simbol al răbdării absolute în fața încercărilor vieții. Potrivit portalului Stirile Kanal D, acesta a trăit în regiunea Avsitida, situată la granița dintre Arabia și Idumeea, fiind fiul lui Zaret și al Vosorei.
Spre deosebire de relatările pur simbolice, Iov este considerat o personalitate istorică reală, a cărei integritate a fost confirmată în scrierile biblice de către prorocul Iezechiel, care îl plasa alături de figuri precum Noe și Daniel. Deși era un om extrem de înstărit și respectat pentru moralitatea sa, viața lui Iov a luat o turnură tragică la vârsta de 70 de ani, moment în care divinitatea a permis să fie supus unor încercări cumplite din partea diavolului.
Într-un interval extrem de scurt, acesta a suferit pierderi devastatoare: întreaga avere a fost distrusă, toți copiii săi au pierit, iar el însuși a fost lovit de o afecțiune severă ce i-a acoperit trupul cu răni. În ciuda suferințelor fizice și sufletești, Iov a refuzat să se revolte împotriva Creatorului, rostind faimoasele cuvinte de acceptare: „Gol am ieșit din pântecele mamei mele și gol mă voi întoarce în pământ”.
Datorită statorniciei sale în credință, Sfântul Iov a fost în cele din urmă binecuvântat de Dumnezeu cu o refacere completă. El a primit înapoi sănătatea, o bogăție dublă față de cea inițială și încă zece copii – șapte fii și trei fiice. Se menționează că Iov a mai trăit 170 de ani după aceste evenimente, atingând vârsta de 248 de ani, perioadă pe care a dedicat-o integral divinității.