O percepție eronată, dar extrem de răspândită printre români, sugerează că bunurile obținute după nuntă devin proprietate comună a soților doar după trecerea unui anumit interval de timp. În realitate, legislația din România nu impune nicio perioadă minimă de așteptare pentru acest lucru, scrie Redactia.ro.
Conform prevederilor din Codul Civil, orice bun este considerat comun din clipa în care a fost dobândit în timpul mariajului, indiferent dacă soții sunt căsătoriți de câteva luni sau de câteva decenii. Această regulă a comunității legale se aplică în mod automat tuturor cuplurilor care nu au decis, prin semnarea unui contract matrimonial la notar, să adopte un alt regim pentru proprietățile lor.
Statutul de bun comun nu este influențat de numele persoanei care apare în actele de proprietate și nici de cuantumul contribuției financiare a fiecărui partener la achiziție. Instituția căsătoriei presupune, din punct de vedere juridic, că ambii parteneri sprijină viața de familie, fie prin resurse bănești, fie prin alte forme de susținere. Astfel, o mașină, un teren sau o locuință cumpărată după oficializarea relației aparține ambilor soți în egală măsură.
Excepții importante: Ce rămâne bun propriu
Totuși, Codul Civil face o delimitare clară între patrimoniul comun și bunurile proprii, care nu se împart în cazul unui partaj. Nu intră în categoria bunurilor comune următoarele:
Un exemplu practic oferit de sursa citată clarifică faptul că o locuință moștenită de soț sau soție de la părinți rămâne în posesia exclusivă a acestuia, nefiind inclusă în masa bunurilor comune prin simplul fapt al căsătoriei.
Partajul în caz de divorț și alternativele legale
În situația unei separări definitive, regula generală este împărțirea egală a bunurilor comune. Totuși, dacă unul dintre parteneri reușește să probeze în fața instanței că a avut un aport semnificativ mai mare la achiziționarea resurselor familiei, judecătorul poate stabili o cotă de participare diferită. Procesul de partaj se poate realiza fie prin înțelegere amiabilă, fie prin intervenția instanței de judecată.
Pentru a evita regimul comunității legale, viitorii sau actualii soți au la dispoziție și alte opțiuni juridice, precum separația de bunuri sau comunitatea convențională. În regimul de separație, bunurile aparțin celui pe numele căruia au fost cumpărate. În absența unei astfel de convenții notariale, legislația română aplică automat principiul prin care bunurile devin comune imediat după dobândirea lor în timpul căsniciei, demontând astfel mitul vechimii necesare a mariajului.