Actrița Adela Mărculescu, una dintre cele mai cunoscute din țară, a încetat din viață. Trupul neînsuflețit va fi depus vineri, 24 iulie, la Biserica Sfântul Gheorghe din Capitală, potrivit Cancan.
Cei care vor să îi aducă un ultim omagiu o pot face începând cu ora 12.00. Înmormântarea va avea loc sâmbătă, la Cimitirul Bellu, la ora 10.00.
Adela Mărculescu a devenit actriță a Teatrului Național în anul 1959, unde a rămas timp de mai bine de 60 de ani. De-a lungul carierei a jucat în producții de succes și a întruchipat zeci de personaje din dramaturgia națională și universală.
Reprezentanții instituției au transmis un mesaj în care au amintit activitatea sa: „De la debutul său pe scena Naționalului în „Înșir’te mărgărite” (1964), Adela Mărculescu a întruchipat zeci de personaje din dramaturgia națională și universală, colaborând cu cei mai mari regizori români. A fost Epancina Aglaia în „Idiotul” de F.M. Dostoievski (regia Alexandru Finți, 1969), Ana în „Take, Ianke și Cadîr” (regia Ion Finteșteanu, 1971), Dona Diana în piesa omonimă a lui Camil Petrescu (1973), Margareta Aldea în „Gaițele” de Al. Kirițescu (1977) și Mioara în „Idolul și Ion Anapoda” (regia Ion Cojar, 1985). (…)”
De asemenea, în mesaj se arată că actrița a jucat până în acest an în repertoriul curent al Teatrului Național din București: „Adela Mărculescu a ars pentru teatru cu o vitalitate exemplară, refuzând să părăsească scândura pe care a iubit-o atât de mult. Până în acest an, publicul s-a bucurat de prezența sa pe scenă în repertoriul curent al Teatrului Național din București: Doamna Boyle în „Cursa de șoareci” de Agatha Christie (regia Erwin Șimșensohn) și Chiriachița în „Titanic vals” de Tudor Mușatescu (regia Dan Tudor).”
Aceasta a apărut și în filme precum „Șapte băieți și o ștrengăriță”, „Declarație de dragoste”, „Alo, aterizează străbunica!” și „Surorile”, fiind remarcată pentru distincție, eleganța interpretării și vocea inconfundabilă. Mesajul s-a încheiat cu cuvintele: „Prin plecarea Adelei Mărculescu, cortina coboară peste o întreagă epocă de aur a teatrului românesc. Ne plecăm cu adâncă recunoștință în fața memoriei sale.”