Dunărea traversează o perioadă cu debite foarte scăzute, iar la 8 august 2026 debitul măsurat la Baziaș era de 1.400 de metri cubi pe secundă, potrivit INHGA. Media multianuală a lunii august este de 3.900 de metri cubi pe secundă, ceea ce înseamnă că fluviul transporta puțin peste o treime din cantitatea obișnuită. În astfel de perioade, nivelurile erau în scădere la Calafat și pe sectorul cuprins între Corabia și Tulcea, după cum arată prognoza hidrologică.
Scăderea apelor poate crea impresia că peștii sunt mai ușor de găsit și îi poate încuraja pe pescari să încerce să își procure singuri cina. Un pericol puțin cunoscut apare însă la curățarea unei femele de mreană, deoarece icrele acesteia pot provoca o intoxicație violentă. Mreana comună, cu denumirea științifică Barbus barbus, trăiește în bazinul Dunării și este prezentă pe sectorul românesc al fluviului. Carnea mrenei este comestibilă, deși peștele are multe oase, iar pericolul nu se află în mod obișnuit în carne, ci în ovarele femelei.
Un studiu publicat în revista de specialitate Toxicon a confirmat că extractele obținute din icrele de mreană au activitate hemolitică și citotoxică, cercetătorii identificând mai mulți acizi grași polinesaturați în fracțiunea biologic activă. Studiul este indexat în baza de date HERO a Agenției pentru Protecția Mediului din SUA. Într-un caz medical documentat în Italia, o femeie de 32 de ani a ajuns la spital cu vărsături și diaree masivă după ce a consumat icrele scoase dintr-o mreană prinsă de soțul ei. Bărbatul mâncase numai carnea aceluiași pește și nu a prezentat niciun simptom, ceea ce indică faptul că problema a constat în consumul icrelor.
Gătirea obișnuită nu poate fi prezentată drept o metodă sigură de neutralizare a pericolului, iar sărarea, congelarea sau alte procedee casnice nu trebuie tratate ca garanții. Intoxicația poartă denumirea de holera mrenei, nume provenit din asemănarea simptomelor, deși nu este vorba despre holeră sau despre o boală contagioasă. Manifestările apar de regulă la două-patru ore după consumul icrelor și pot provoca diaree severă, vărsături repetate și dureri abdominale puternice. În cazul femeii din Italia, simptomele au început la aproximativ patru ore după masă, iar manifestările s-au remis în aproximativ nouă ore, potrivit cazului publicat în Acta Biomedica.
Perioada de reproducere a mrenei comune este, în general, din mai până în iulie, iar la începutul lunii august aceasta este în mod normal încheiată. Un studiu asupra exemplarelor de mreană din Dunăre a arătat însă că în ovare pot rămâne ovule aflate în diferite stadii de dezvoltare, deoarece peștele poate depune icrele în mai multe tranșe. Literatura de specialitate nu stabilește o lună sau un stadiu în care icrele găsite în mreană ar putea fi declarate sigure pentru consum, astfel că acestea nu trebuie consumate indiferent de luna în care a fost prins peștele.
Pescarii trebuie să eviscereze atent femela de mreană, astfel încât ovarele să nu fie sparte peste carne, iar icrele și țesutul ovarian trebuie aruncate integral, fără a fi gustate. Persoanele care au consumat icre de mreană și dezvoltă vărsături, diaree sau crampe abdominale trebuie să spună medicului exact ce au mâncat, pentru a grăbi identificarea intoxicației. Vărsăturile repetate, slăbiciunea pronunțată, confuzia, leșinul sau reducerea cantității de urină impun o evaluare medicală urgentă.