

Mămăliga, acest preparat-simbol al bucătăriei românești, evocă imagini ale meselor în familie, ale tradiției și ale unui gust simplu, dar profund reconfortant. Pentru mulți, este mâncarea copilăriei, asociată cu brânză și smântână sau cu o tocană aburindă. Însă, în era modernă, când atenția la carbohidrați și la impactul lor asupra sănătății este tot mai mare, apare o întrebare legitimă: ce se întâmplă, de fapt, în corpul nostru, mai exact cu glicemia, după ce savurăm o porție de mămăligă? Este acest aliment tradițional un prieten sau un dușman ascuns al echilibrului glicemic?
Pentru a înțelege impactul mămăligii asupra zahărului din sânge, trebuie să ne familiarizăm cu un concept-cheie: indicele glicemic (IG). Acesta este, practic, o notă pe o scară de la 0 la 100, care ne arată cât de repede un aliment ce conține carbohidrați crește nivelul de glucoză (zahăr) din sânge. Alimentele cu un IG mare (peste 70) sunt digerate rapid și provoacă o creștere bruscă și semnificativă a glicemiei, urmată de o cădere la fel de rapidă. Gândiți-vă la ele ca la un sprint energetic. La polul opus, alimentele cu un IG mic (sub 55) eliberează glucoza lent și constant, ca într-un maraton, menținând glicemia stabilă pentru o perioadă mai lungă.
Mălaiul, ingredientul de bază al mămăligii, este o sursă de carbohidrați complecși, fibre, vitamine din complexul B și minerale precum magneziu și fosfor. Însă, prin procesul de fierbere, amidonul din porumb devine mai ușor de digerat, ceea ce îi poate crește indicele glicemic. Studiile arată că indicele glicemic al mămăligii se situează, în general, în categoria medie spre mare, având valori care pot varia între 55 și 70, uneori chiar mai mult, în funcție de mai mulți factori.
Vestea bună este că nu trebuie să renunțăm la mămăligă, ci doar să învățăm să o consumăm inteligent. Impactul ei asupra glicemiei nu este bătut în cuie, ci poate fi modulat semnificativ prin alegerile pe care le facem. Iată ce anume poate schimba complet jocul:
Secretul nu stă în eliminarea mămăligii din dietă, ci în echilibrarea mesei. Niciodată nu ar trebui să consumați mămăliga singură, ca fel principal. Ea trebuie să fie o garnitură, nu vedeta farfuriei.
Proteinele și grăsimile încetinesc golirea stomacului și absorbția carbohidraților. Acest lucru previne creșterile bruște ale glicemiei. Combinațiile clasice românești sunt, de fapt, intuitive și corecte din punct de vedere nutrițional:
O salată mare de crudități, o porție de varză murată sau o tocană de legume alături de mămăligă adaugă un plus de fibre, vitamine și minerale. Fibrele suplimentare vor contribui și ele la un răspuns glicemic mai lent și mai controlat.
Chiar și un aliment sănătos consumat în exces poate deveni problematic. O porție corectă de mămăligă nu ar trebui să depășească mărimea pumnului tău. Concentrează-te ca jumătate din farfurie să fie ocupată de legume, un sfert de o sursă de proteine și doar un sfert de mămăligă.
Să ne imaginăm un scenariu. O persoană cu diabet sau prediabet mănâncă o farfurie mare de mămăligă goală, fierbinte. Rezultatul? O creștere rapidă a glicemiei, care va solicita pancreasul să producă multă insulină. Acum, să ne imaginăm aceeași persoană consumând o porție de 3-4 linguri de mămăligă răcită, alături de o bucată de telemea de capră și o salată generoasă de roșii cu castraveți și ceapă. Răspunsul glicemic va fi complet diferit: o curbă lină, fără vârfuri periculoase, care oferă sațietate pe termen lung.
Mămăliga nu este un aliment de care să ne temem, ci unul pe care trebuie să îl respectăm și să îl înțelegem. Consumată în porții moderate, în combinații inteligente cu proteine, grăsimi și fibre, ea poate face parte dintr-o dietă echilibrată, chiar și pentru persoanele care trebuie să își monitorizeze atent glicemia. Cheia stă în echilibru și în transformarea farfuriei tradiționale într-una adaptată cunoștințelor nutriționale moderne.
Informațiile prezentate în acest articol au un caracter general și informativ și nu trebuie să înlocuiască sfatul medical profesionist. Persoanele care suferă de diabet, prediabet, insulino-rezistență sau alte afecțiuni metabolice sunt încurajate să consulte medicul diabetolog sau un nutriționist autorizat pentru a primi recomandări personalizate privind dieta și stilul de viață.