Data de 5 ianuarie 2026 marchează în calendarul ortodox Ajunul Bobotezei, una dintre cele mai aspre zile de post din întregul an bisericesc. Această zi este dedicată rugăciunii și pregătirii spirituale pentru marele praznic al Botezului Domnului, celebrat pe 6 ianuarie. Conform tradiției, credincioșii țin post negru, renunțând complet la hrană ca semn de smerenie.
Potrivit rânduielilor explicate de Creștinortodox, Ajunul Botezului Domnului este o tradiție veche, păstrată încă din primele secole ale creștinismului, reprezentând o etapă esențială de pregătire duhovnicească.
Originile postului negru din această zi datează din secolele IV–VI, când persoanele care urmau să fie botezate (catehumenii) se pregăteau prin rugăciune și asceză. „Postim pe 5 ianuarie pentru a putea gusta cu vrednicie din apa sfințită – Agheasma Mare și pentru a ne pregăti duhovnicește pentru sărbătoarea Botezului Domnului nostru Iisus Hristos”, se arată în rânduiala bisericească. Această zi face parte din categoria posturilor de o zi, alături de Înălțarea Sfintei Cruci și Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul.
În Ajunul Bobotezei și în ziua sărbătorii propriu-zise, se oficiază Sfințirea cea Mare a apei. Agheasma Mare se consumă pe nemâncate în perioada 6-14 ianuarie, iar în restul anului poate fi luată doar cu binecuvântarea duhovnicului în caz de boală sau încercări dificile.
Rânduiala liturgică include Ceasurile împărătești și Liturghia Sfântului Vasile cel Mare. Tot acum, preoții merg în casele enoriașilor pentru a sfinți gospodăriile cu Agheasmă Mare, gest considerat o binecuvântare pentru familie și animale. Pe lângă semnificația religioasă, ziua este bogată în tradiții populare. Fetele nemăritate obișnuiesc să pună sub pernă o rămurică de busuioc luată de la preot pentru a-și visa ursitul în noaptea de Ajun.
O altă superstiție spune că dacă busuiocul lăsat la streașină se acoperă cu chiciură, tânăra se va căsători cu un bărbat înstărit. De asemenea, semnele naturii sunt urmărite cu atenție: pomii încărcați cu promoroacă prevestesc un an agricol roditor. În gospodării se pregătește o masă specială, similară celei de Crăciun, din care se mănâncă doar după ce preotul a sfințit bucatele cu „Iordanul”.