Praznicul Bunei Vestiri reprezintă prima celebrare dedicată Maicii Domnului atestată în izvoarele istorice, chiar dacă data fixării acesteia în calendar a fluctuat în primele secole. Conform România TV, în timp ce unele comunități religioase o marcau odată cu Boboteaza, bisericile din Milano, Spania sau Galia alegeau data de 18 decembrie pentru această sărbătoare.
Evenimentul religios cade anual în intervalul Postului Mare, fiind una dintre ocaziile speciale în care Biserica Ortodoxă acordă dezlegare la pește, indiferent de ziua săptămânii în care este celebrată.
Tradițiile populare românești asociază această zi cu vestitorul primăverii, cucul. O superstiție veche spune că este de bun augur să auzi cântecul păsării doar după ce ai mâncat și doar dacă aceasta se află în fața ta. Numărul de repetări ale numelui păsării era interpretat ca fiind numărul de ani rămași de trăit, în timp ce tinerii necăsătoriți foloseau cântecul pentru a afla peste cât timp își vor întemeia o familie. Dacă pasărea tăcea după întrebarea tinerilor, se credea că nunta va avea loc în curând.
O altă credință larg răspândită interzice dormitul excesiv de Buna Vestire, sub amenințarea că persoana respectivă va fi lipsită de energie pe parcursul întregului an. Totodată, gospodarii evită să umble la ouăle păsărilor din curte sau să le pună sub cloșcă, existând temerea că puii vor fi bolnavi sau vor prezenta malformații.
Păstrarea armoniei este esențială în această zi de sărbătoare. Se spune că persoanele care se ceartă pe 25 martie vor avea parte de conflicte și tensiuni pe tot parcursul anului. În plan meteorologic, bătrânii satelor cred că starea vremii din această zi se va repeta întocmai în duminica Paștelui.
În anumite regiuni ale țării, se practică ritualuri de protecție a casei prin așezarea pe prag a pâinii și a sării, alături de vase cu apă, destinate „îngerilor care veghează locuința”. În alte sate, tradiția cere aprinderea unui foc în curte, lângă care se pun ofrande ce vor fi ulterior oferite de pomană.