Zilele de concediu de odihnă nu se pot înlocui cu bani decât într-o singură situație prevăzută de lege, potrivit Știrile Kanal D. Concediul de odihnă este un drept fundamental al salariaților garantat prin Codul Muncii. Legea nu permite renunțarea la acest drept și nici înlocuirea lui cu bani, pentru a asigura refacerea fizică și psihică a salariatului. Durata concediului este stabilită prin contractul colectiv de muncă și în contractul individual de muncă.
Compensarea în bani a concediului neefectuat se poate face exclusiv în cazul încetării contractului individual de muncă. Această regulă se aplică indiferent de motivul încetării, cum ar fi demisia, concedierea, pensionarea sau expirarea duratei contractului. În acest caz, angajatorul trebuie să plătească toate zilele de concediu neefectuate, proporțional cu perioada lucrată până la data încetării contractului. În afara acestei situații, plata concediului în bani este interzisă.
Dacă salariatul nu poate efectua integral sau parțial concediul într-un an din motive justificate, angajatorul are obligația să acorde zilele rămase într-o perioadă de 18 luni, începând cu anul următor. Această reportare se face cu acordul salariatului. Sărbătorile legale în care nu se lucrează și zilele libere plătite stabilite prin contractul colectiv nu se includ în durata concediului de odihnă anual.
Pentru perioada concediului, salariatul primește o indemnizație care nu poate fi mai mică decât valoarea totală a drepturilor salariale cuvenite pentru acea perioadă. Această indemnizație se calculează ca media zilnică a veniturilor realizate în luna sau lunile concediului, înmulțită cu numărul de zile. Aceeași regulă de calcul se aplică și la compensarea în bani a zilelor neefectuate atunci când încetează contractul de muncă.
Salariații mai pot primi și zile libere plătite pentru evenimente familiale deosebite, care nu se includ în concediul de odihnă. În sectorul public, regiile autonome și unitățile bugetare se acordă 5 zile pentru căsătoria salariatului, 3 zile pentru nașterea sau căsătoria unui copil și 3 zile pentru decesul soțului sau al unei rude până la gradul II. Aceste zile se cer de salariat și se aprobă de conducere, în timp ce în mediul privat ele depind de contractul colectiv de muncă sau regulamentul intern.