Mulți angajați din România sunt preocupați de veniturile pe care le vor avea la bătrânețe în cazul în care istoricul lor profesional este redus, cum ar fi o perioadă de 17 ani de muncă cu contribuții achitate la stat. Legislația permite ieșirea la pensie pentru limită de vârstă și în aceste situații, cu mențiunea că suma încasată nu va fi una ridicată.
Potrivit legii actuale a pensiilor, stagiul minim de cotizare este de 15 ani, în timp ce stagiul complet este stabilit la 35 de ani pentru ambele sexe, cu o egalizare treptată în cazul femeilor. Prin urmare, o persoană cu o vechime de 17 ani îndeplinește criteriul minim legal, chiar dacă se află la distanță mare de stagiul complet.
Un aspect esențial este că anii munciți peste pragul de 15 ani contribuie la creșterea cuantumului, dar nu aduc beneficii suplimentare specifice stagiului complet. Calculul pensiei în sistemul public se face prin înmulțirea punctajului mediu anual cu valoarea de referință a punctului.
Punctajul mediu se determină prin cumularea punctajelor anuale (bazate pe salariul brut raportat la salariul mediu pe economie), iar totalul obținut se împarte la stagiul complet de cotizare de 35 de ani. Acest detaliu este crucial: împărțirea se face la 35, nu la cei 17 ani lucrați efectiv, ceea ce duce la o diminuare a mediei finale.
Într-un exemplu de calcul prezentat de Playtech.ro, dacă un salariat a câștigat salariul mediu pe economie timp de 17 ani, el adună în total 17 puncte. Împărțind acest număr la 35, rezultă un punctaj mediu anual de 0,485 puncte. Această valoare determină pensia brută în funcție de punctul de referință valabil la momentul pensionării.
Pe lângă munca propriu-zisă, există și perioade asimilate care contează la vechime și care pot influența ușor pensia. Acestea includ serviciul militar obligatoriu, concediul pentru creșterea copilului, studiile universitare la zi și concediile medicale.