Știri TM

Cine a fost Sfânta Pelaghia. Transformarea spectaculoasă a femeii care a renunțat la bogății pentru credință

Pe 7 octombrie 2026, în Calendarul ortodox este pomenită Sfânta Cuvioasă Pelaghia, o femeie care a trăit în secolul al V-lea. Tradiția Bisericii o păstrează drept un exemplu de pocăință și schimbare radicală a vieții, detaliile fiind prezentate de Știrile Kanal D. Povestea sa arată că omul se poate întoarce la Dumnezeu indiferent de greșelile făcute. Aceasta este o relatare despre puterea credinței și îndreptarea pașilor spre mântuire.

Înainte de convertirea sa la creștinism, cea care a devenit Sfânta Pelaghia purta numele de Margareta. Aceasta era înzestrată cu o frumusețe deosebită și își dedica mult timp îngrijirii înfățișării. Viața pe care o ducea era considerată însă una păcătoasă de Biserică. Femeia își folosea înfățișarea pentru a atrage atenția și pentru a trăi în desfrânare, fiind departe de credință.

Schimbarea s-a produs în momentul în care ea a trecut pe lângă o biserică în care episcopul Non predica. Pelaghia s-a oprit să asculte cuvintele acestuia, iar predica i-a schimbat modul de a privi propriile fapte. Episcopul a observat-o pe femeie și a folosit exemplul ei pentru cei aflați în lăcaș. El a atras atenția asupra timpului pe care Pelaghia îl dedica înfrumusețării corpului, spălându-se și privindu-se în oglindă.

În contrast, episcopul le-a vorbit celor prezenți despre grija pentru suflet, care trebuie curățat prin lacrimile pocăinței. Cuvintele au avut un impact profund asupra femeii, care a decis să renunțe la viața de până atunci. Pelaghia a primit botezul creștin și a renunțat la bogății și la modul de viață avut. S-a retras într-o chilie de pe Muntele Măslinilor, alegând rugăciunea, postul și nevoința.

Femeia și-a petrecut ultimii ani în singurătate, ducând o viață aspră și departe de lumea în care trăise. Potrivit tradiției, la trei ani după retragerea sa, ea a fost vizitată de Iacov, diaconul episcopului Non. Când Iacov s-a întors după trei zile, a descoperit că Sfânta Pelaghia murise. Trupul ei a fost îngropat cu cinste, iar amintirea sa a rămas în Biserică drept o poveste despre puterea pocăinței.