Pe data de 15 martie 2026, Biserica Ortodoxă îi cinstește pe Sfinții Mucenici Agapie, Plisie, Timolau și tovarășii lor de suferință. Această zi este marcată în calendarul creștin cu cruce roșie, amintind de sacrificiul celor care au refuzat să renunțe la credința în Hristos în timpul domniei împăratului Dioclețian, o perioadă marcată de persecuții violente împotriva creștinilor.
Conform relatărilor istorice preluate de România TV, acești martiri proveneau din regiuni diferite: Sfântul Agapie era originar din cetatea Gaza, Sfântul Timolau din zona Pontus Euxin, iar Sfântul Plisie din Egipt. Aceștia au pătimit în Cezareea Palestinei, sub autoritatea guvernatorului Urban. Dintre toți cei pomeniți, doar Sfântul Agapie primise taina Botezului prin afundare în apă, ceilalți primind „botezul sângelui” prin martiriu.
Contextul istoric al acelor vremuri era unul extrem de dur, împăratul impunând tuturor cetățenilor să aducă jertfe idolilor păgâni. Cei care refuzau erau întemnițați și supuși unor chinuri cumplite. În scrierile bisericești se menționează că Sfântul Timotei a fost ars de viu, în timp ce sfinții Agapie și Tecla au fost dați pradă fiarelor sălbatice.
Impresionați de tăria de caracter a acestor martiri, alți șase tineri — Plisie, Timolau, Romil, doi bărbați cu numele Alexandru și Dionisie — au ales să se prezinte în fața guvernatorului pentru a-și mărturisi propria credință. Ulterior li s-a alăturat și Agapie, toți fiind executați pe 15 martie 305, după ce au îndurat torturi prelungite.
Credincioșii rostesc în această zi rugăciuni speciale către acești sfinți, considerați ocrotitori și vindecători. Una dintre cele mai cunoscute rugăciuni menționează: „Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.”
Tradiția bisericească îi vede pe cei șapte mucenici ca pe niște „sfeșnice cu șapte lumini” în casa Domnului, simboluri ale rezistenței spirituale. Condacul sărbătorii subliniază unitatea acestora: „Ceată cea cu numărul de şapte a sfinţilor mucenici, tare aţi pătimit pentru Preasfânta Treime Cea Dumnezeiască şi cu harul aţi pierdut mulţimile vrăjmaşilor celor de gând şi v-aţi împreunat, prin Duhul, cu mulţimea Puterilor celor Cereşti.”