Pensiile publice rămân principala sursă de venit pentru europenii trecuți de vârsta activă. Potrivit unei analize Euronews citate de G4Media, aproximativ două treimi din veniturile seniorilor provin din transferuri de la stat, însă persoanele de peste 65 de ani din cele 28 de state europene ajung, în medie, la doar 86% din veniturile populației generale. Raportul scade sub 70% în țările baltice și sub 80% în Belgia, Danemarca sau Elveția.
Datele Eurostat pentru 2023 indică o pensie medie anuală brută la nivelul Uniunii Europene de 17.321 de euro, ceea ce reprezintă aproximativ 1.443 de euro pe lună. Diferențele sunt însă foarte mari: Islanda depășește 38.000 de euro anual, în timp ce Turcia coboară la 3.377 de euro.
În UE, Luxemburg are cea mai mare pensie medie, 34.413 euro pe an, iar Bulgaria cea mai mică, 4.479 de euro. România se află în grupul statelor cu venituri sub 8.000 de euro anual, alături de Ungaria, Serbia, Slovacia, Croația sau Lituania.
În 2023, pensia medie anuală din România a fost de 5.790 de euro, echivalentul a aproximativ 483 de euro pe lună, potrivit Eurostat.
Noel Whiteside, profesor invitat la Universitatea din Oxford, a explicat pentru Euronews Business că „unele țări din UE sunt pur și simplu mai sărace decât altele și impun familiilor să subvenționeze veniturile din pensii ale rudelor în vârstă și să le ajute”.
Marile economii europene depășesc ușor media UE, Italia fiind pe primul loc în acest grup, urmată de Spania, Franța și Germania. Toate țările nordice se situează peste media europeană.
Philippe Seidel Leroy, director de politici la AGE Platform Europe, atrage atenția că diferențele dintre sistemele naționale complică orice comparație. El menționează Germania, Franța, Spania și Belgia, unde predomină pensiile publice „pay-as-you-go”, iar schemele ocupaționale sunt limitate. „Cheltuielile lor cu pensiile vor fi ridicate pe cap de locuitor, deoarece cea mai mare parte a veniturilor pensionarilor provine din aceste scheme legale”, a precizat acesta.
David Sinclair, director executiv al International Longevity Centre UK, subliniază rolul deciziilor politice și al contextului istoric: „Aceste decizii de proiectare, adesea modelate de compromisuri politice și moșteniri istorice, explică de ce două țări cu structuri de vârstă similare pot ajunge să aibă pensii cu valori foarte diferite”.
Diferențele se reduc când analiza se face în funcție de puterea de cumpărare (PPS). În acest caz, raportul dintre cea mai mare și cea mai mică pensie scade de la 10 la 1 la 3,3 la 1.
Conform PPS:
Noel Whiteside explică faptul că în fostul bloc estic, facilități precum transportul public gratuit, subvențiile pentru locuințe sau accesul la servicii medicale îmbunătățesc valoarea reală a pensiilor.
Modificări importante apar și în cazul Spaniei, care urcă de pe locul 13 pe 4, și al Turciei, care trece de pe ultima poziție pe 25. Elveția și Slovacia, unde costul vieții este ridicat, înregistrează scăderi în clasament.
„Diferențele [în PPS] nu dispar. Asta pentru că nivelul de trai la bătrânețe depinde de mai mult decât de transferurile de pensii. Costurile locuințelor, accesul la servicii medicale și oportunitățile pentru lucrătorii în vârstă joacă toate un rol important”, spune David Sinclair.
În prezent, pensiile din Uniunea Europeană acoperă circa 60% din veniturile de la finalul carierei, însă în multe state rata coboară sub 50%, ceea ce face dificilă menținerea unui trai decent.