Maria are 37 de ani și privește cu nostalgie spre sărbătorile de altădată, remarcând cum, pentru copiii ei de 1 și 5 ani, experiența Paștelui s-a transformat radical. „Acum noi așteptăm iepurașul, să căutăm cadouri, ouă, alte tradiții. S-a păstrat mersul la biserică, cam atât”, a explicat aceasta, conform unei analize Observator.
Pentru mulți români, Săptămâna Mare a încetat să mai fie un interval dedicat liniștii și rugăciunii, devenind o perioadă marcată de aglomerație în trafic, cumpărături excesive și presiunea unei curățenii impecabile. Oamenii resimt această schimbare ca pe o „grabă totală și o monotonie”, în contrast cu semnificația spirituală a deniilor sau amintirile legate de vizitele la bunici.
„Săptămâna Mare este de o mare însemnătate pentru mine și ar trebui să fie pentru marea majoritate a oamenilor care conștientizează cu adevărat ce s-a întâmplat. Ținând cont că am fost și pe Drumul Crucii, că am fost în Ierusalim, în Israel am înțeles altfel lucrurile”, mărturisesc credincioșii intervievați de sursa citată.
Specialiștii avertizează asupra pierderii conexiunii cu sinele în această goană după productivitate. Psihologul Irina Budacă subliniază că pragul sărbătorilor a devenit pentru unii un factor de stres: „Nu lipsa timpului ar fi problema, ci d.p.d.v. psihologic mai degrabă lipsa conexiunii cu noi înşine. Poate pentru unii apropierea sărbătorilor este chiar un motiv de stres, nu un motiv de bucurie şi tendinţa de a fi productivi. Să nu ne lăsăm păcăliţi de ideea de a face, ci mai mult de a simţi, adică să trăim sensul, nu forma”.
Din perspectivă religioasă, preotul Adrian Duțuc, de la Biserica Sfântul Dumitru din Suceava, îndeamnă la o detașare de ritmul obositor al „lumescului”. Acesta recomandă credincioșilor să privească dincolo de „ambalajul exterior” al Paștelui, precum reclamele TV sau grija excesivă pentru masa festivă, și să se concentreze pe fapte bune și pe cei dragi.
„Aș îndemna pe credincioși să facă un efort să iasă în această perioadă din ritmul asta din ce în ce mai obositor al lumescului și să-și acorde timp pt sufletul lor. Şi paștele are un ambalaj exterior de care trebuie să trecem, reclamele de la tv, de grijă de ce punem pe masă și să înțelegem că e mai imp cu cine suntem la masă, să facem o fapta bună, să dăm un telefon cuiva care poate e singur”, spune preotul Adrian Duțuc.
Fiecare zi din această săptămână păstrează tradiții bine definite: lunea și marțea sunt dedicate gospodăriei, miercurea muncii în grădină, iar joia și sâmbăta vopsirii ouălor. Semnificația teologică este și ea prezentă prin pildele citite la biserică. „Avem pilda celor 10 fecioare care ne cheamă la a fi atenți la faptele de milostenie, pildă smochinului roditor care ne arată importantă faptelor bune în viață noastră”, adaugă preotul sucevean.
În ciuda faptului că 44% dintre români admit că modul de a sărbători Paștele s-a schimbat, amintirile despre mersul cu uratul din casă în casă, ouăle sparte în joacă sau obiceiul udatului fetelor rămân vii. Deși tradițiile par pentru mulți doar o memorie a trecutului, experții și clerul consideră că recuperarea farmecului de altădată depinde doar de dorința fiecăruia de a lua o pauză.