Istoria meteorologică a României păstrează în arhive episoade de o severitate extremă, care depășesc cu mult episoadele de iarnă din ultimii ani. Deși ninsorile recente au creat dificultăți, valorile termice record și cantitățile uriașe de zăpadă înregistrate în secolul trecut rămân repere fundamentale pentru specialiști.
Cea mai geroasă iarnă din istoria măsurătorilor din țara noastră a fost cea din intervalul 1941-1942. Potrivit datelor istorice prezentate de România TV, recordul absolut de frig a fost stabilit pe 25 ianuarie 1942, în localitatea Bod din județul Brașov, unde s-au înregistrat -38,5 grade Celsius. În acea perioadă, gerul a cuprins întreaga țară, Bucureștiul atingând aproximativ -32 de grade Celsius, în timp ce orașe precum Iași sau Cluj au raportat valori similare, conform informațiilor cancan.ro.
Un alt moment de frig extrem a fost iarna 1928-1929, considerată cea mai aspră din perioada interbelică. În februarie 1929, un val de aer polar a dus temperatura pe Vârful Omu la -38 de grade Celsius. Efectele au fost devastatoare: Dunărea a înghețat aproape complet, iar în Capitală s-au înregistrat -30,2 grade pe 24 ianuarie.
Anul 1954 a rămas în memoria colectivă din cauza „Marelui Viscol”, când troienele de zăpadă au depășit înălțimea de cinci metri în sud-estul țării. În București, rafalele de vânt de 126 km/h au blocat complet transporturile, fiind necesară intervenția armatei pentru a ajuta populația. Ulterior, iarna 1962-1963 s-a remarcat prin durata neobișnuită a gerului, temperaturile de până la -35,5 grade menținându-se din decembrie până la finalul lunii martie.
În perioada postbelică, ianuarie 1985 a adus un nou val de aer siberian, cu o minimă de -38,4 grade Celsius la Miercurea Ciuc. Mai recent, în anul 2012, ninsorile abundente și viscolul au izolat peste o sută de localități, în special în județul Buzău. La Miercurea Ciuc s-au înregistrat atunci -33 de grade Celsius, iar mii de oameni au rămas zile întregi fără electricitate sau hrană din cauza troienelor de doi metri.