Conform legislației din România, cetățenii care locuiesc la bloc nu au o limită numerică impusă de lege în ceea ce privește animalele de companie pe care le pot deține într-un apartament. Totuși, proprietarii trebuie să respecte o serie de norme stricte de conviețuire, reglementate prin Legea nr. 196/2018 privind asociațiile de proprietari, precum și regulamentele interne ale fiecărui imobil.
Deși autoritățile nu monitorizează numărul de exemplare, accentul cade pe asigurarea condițiilor optime de viață pentru animale și pe evitarea oricărui formă de disconfort pentru ceilalți locatari. În apartamente, cele mai întâlnite sunt pisicile, câinii de talie mică sau medie, dar și păsările de colivie, hamsterii sau iepurii pitici. Acestea din urmă se adaptează mai ușor spațiilor restrânse, însă necesită o atenție constantă pentru a rămâne sănătoase.
Proprietarii au obligația de a menține o igienă riguroasă în interiorul locuinței pentru a preveni apariția mirosurilor neplăcute, acest lucru implicând aerisirea constantă și curățarea spațiilor alocate animalelor. De asemenea, este imperativ ca animalele să fie vaccinate și deparazitate periodic, conform calendarului stabilit de medicul veterinar.
În ceea ce privește utilizarea spațiilor comune, regulile sunt clare: câinii trebuie ținuți obligatoriu în lesă pe holuri și în jurul blocului, iar pentru anumite rase este necesară purtarea botniței. Proprietarii sunt direct responsabili pentru colectarea reziduurilor lăsate de animale, astfel încât curățenia să fie menținută în permanență, după cum notează publicația Playtech.ro.
Conflictele între vecini apar adesea în cazul animalelor zgomotoase sau al celor neîngrijite corespunzător, motiv pentru care managementul comportamentului animalului este esențial. Siguranța este un alt punct critic, recomandându-se instalarea plaselor de protecție la ferestre și balcoane pentru a preveni accidentele, alături de protejarea cablurilor electrice sau izolarea plantelor ce pot fi toxice pentru animale.
În concluzie, deși dreptul de a deține animale nu este îngrădit cantitativ, exercitarea acestui drept este condiționată de responsabilitate. Numărul de animale ar trebui să fie limitat practic de dimensiunea locuinței, de resursele financiare ale stăpânului și de capacitatea acestuia de a asigura bunăstarea fiecărei specii fără a afecta liniștea comunității.