Sâmbăta lui Lazăr, o zi cu o însemnătate aparte în calendarul ortodox, precede sărbătoarea de Florii și este dedicată atât minunii învierii lui Lazăr, cât și pomenirii celor trecuți în neființă. În anul 2026, această sărbătoare cunoscută în tradiția populară drept Moșii de Florii va fi marcată pe data de 4 aprilie, reprezentând un moment de reflecție spirituală înainte de intrarea în Săptămâna Patimilor.
Semnificația religioasă a zilei pornește de la evenimentul biblic în care Iisus Hristos l-a readus la viață pe Lazăr din Betania, la patru zile după decesul acestuia. Această minune este privită de Biserică drept o confirmare a puterii divine asupra morții și o prefigurare a Învierii Mântuitorului. Potrivit Redactia.ro, momentul marchează totodată o schimbare în ritmul slujbelor bisericești, făcând trecerea către perioada pascală.
Pomenirea celor adormiți ocupă un loc central în această sâmbătă, fiind oficiate slujbe speciale în lăcașurile de cult. Credincioșii merg la biserică cu pomelnice și lumânări, aducând spre sfințire colivă, colaci și fructe, produse care sunt ulterior oferite de pomană în memoria rudelor decedate. Acest gest de milostenie este considerat esențial pentru alinarea sufletelor celor plecați, fiind completat de curățarea mormintelor în cimitire.
O întrebare care apare frecvent în rândul credincioșilor vizează dieta alimentară din această zi, mai exact permisiunea de a consuma icre. Deși în anumite comunități locale există obiceiul dezlegării, rânduiala generală stabilită de Biserica Ortodoxă Română nu prevede o astfel de excepție pentru Sâmbăta lui Lazăr. Conform textelor bisericești, în această zi este permis doar consumul de mâncare de post cu untdelemn și vin, dezlegarea la pește fiind valabilă exclusiv de Buna Vestire și de Florii.
Pe lângă aspectele religioase, ziua este bogată în tradiții populare care s-au păstrat de-a lungul generațiilor. În multe regiuni ale țării, copiii obișnuiesc să meargă cu colindul în cadrul ritualului numit „Lăzărița”, vestind astfel simbolic învierea. Tot acum, se culeg ramuri de salcie care urmează să fie sfințite a doua zi, la sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim.
Tradițiile mai includ coacerea unor preparate specifice de post, igienizarea gospodăriilor și oferirea de daruri persoanelor nevoiașe. Toate aceste practici subliniază legătura strânsă dintre comunitate și spiritualitate, pregătind sufletește credincioșii pentru cea mai importantă sărbătoare a creștinătății.