În calendarul ortodox din data de 10 martie 2026, sunt pomeniți Sfinții Mucenici Codrat, Ciprian, Dionisie, alături de ceilalți creștini care și-au pierdut viața pentru credință în timpul persecuțiilor ordonate de împărații romani Deciu și Valerian.
Sfântul Codrat s-a născut în condiții dramatice, după ce mama sa, Rufina, a fugit din Corint pentru a scăpa de prigoană. Aceasta a născut în pustiu și a murit la scurt timp după, însă pruncul a supraviețuit printr-o minune divină. Conform scrierilor religioase citate de RomâniaTV, „Dumnezeu, Care dă hrană la tot trupul, Care deschide mâna Sa și satură pe tot cel viu de bunăvoie, n-a trecut cu vederea pe acel prunc care rămăsese orfan din scutece. Ci El i S-a făcut tată și maică, păzitor și hrănitor; căci a poruncit norilor Săi de sus, iar aceia, pogorându-se din înălțime și plecându-se jos, revărsau rouă dulce în gura pruncușorului”.
Găsit și crescut de o familie de creștini, Codrat a studiat medicina, însă a ales să își petreacă cea mai mare parte a timpului în izolare, în munți, dedicându-se rugăciunii. Acesta obișnuia să coboare în cetate doar pentru nevoi stringente, menținându-și stilul de viață ascetic.
În perioada în care împăratul Deciu a trimis un demnitar în Corint pentru a impune cultul zeilor păgâni, Codrat a fost arestat alături de prietenii săi apropiați: Ciprian, Dionisie, Anect, Pavel și Crescent. În fața judecătorului, aceștia au refuzat să renunțe la creștinism, fiind ulterior supuși unor torturi crunte. Înainte de execuție, aceștia au fost târâți prin oraș, în timp ce grupuri de localnici îi loveau cu pietre și bețe.
Sfinții au fost decapitați în afara cetății la data de 10 martie. Tradiția bisericească menționează că „în locul acela unde s-au tăiat cinstitele lor capete și pământul s-a înroșit cu sângele lor, a curs izvor de apă curată, spre neuitată pomenire a pătimirii sfinților din cetatea Corintului”.
Credincioșii rostesc în această zi o rugăciune specială adresată Sfinților Mucenici pentru ocrotirea familiei și vindecarea suferințelor. Textul rugăciunii menționează: „Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule”.
Potrivit informațiilor publicate de RomâniaTV, această sărbătoare râmâne un simbol al rezistenței spirituale, amintind de sacrificiul creștinilor din Corint.