

Specialiștii avertizează proprietarii de livezi asupra riscurilor majore pe care le implică utilizarea erbicidelor și cosirea timpurie a ierbii în această perioadă. Deși mulți pomicultori tind să curețe vegetația din jurul pomilor imediat ce aceasta atinge câțiva centimetri, experții recomandă amânarea acestor lucrări pentru a proteja ecosistemul grădinii.
Conform unei analize publicate de Newsweek.ro, folosirea substanțelor chimice pentru distrugerea buruienilor, precum păpădia sau urzica moartă, are un efect devastator asupra albinelor și altor insecte polenizatoare. Deși există temerea că păpădiile ar putea distrage albinele de la florile pomilor, realitatea este că prezența acestor plante ajută la o mai bună gestionare a dăunătorilor. De exemplu, gândacul rădăcinilor (Tropinota hirta) preferă păpădia; dacă aceasta este distrusă, insecta va ataca exclusiv organele florale ale pomilor fructiferi.
De asemenea, intervenția prematură cu erbicide pune în pericol buburuzele și bondarii. În timp ce coloniile de bondari își au habitatul în iarbă, buburuzele depind de vegetația spontană pentru a aștepta apariția primei generații de afide. „Din cauza erbicidului, afidele, fără inamici naturali, atacă frunzele tinere, așa că se întâmplă adesea ca, la șapte până la zece zile după tratamentul împotriva viespii prunului, să fie necesară efectuarea unui tratament împotriva afidelor”, subliniază publicația citată, preluând informații de la Agroklub.
O altă observație importantă din teren indică faptul că în plantațiile unde se evită insecticidele și fungicidele, incidența bolilor și a atacurilor dăunătorilor este semnificativ mai scăzută. Un exemplu concret este cel al puricilor de păr, care sunt aproape absenți în livezile unde nu se intervine chimic. Experții recomandă ca tăierea ierbii să fie efectuată la cel puțin zece zile după finalizarea procesului de înflorire.
Pentru menținerea sănătății livezii, se sugerează utilizarea metodelor permise în agricultura ecologică, care oferă pomilor rezistența necesară fără a distruge echilibrul natural dintre prădători și insectele dăunătoare.