Duminica Floriilor reprezintă una dintre cele mai importante sărbători ale creștinătății, rememorând intrarea triumfală a lui Iisus Hristos în Ierusalim. Întâmpinat de mulțime cu ramuri de măslin și finic, Mântuitorul a oferit o lecție de smerenie, alegând să intre în cetate pe un măgăruș, simbol al păcii. Această zi marchează începutul Săptămânii Patimilor și pregătirea pentru Înviere, iar în calendarul anului 2026, Floriile vor fi celebrate pe data de 5 aprilie.
Conform tradițiilor populare prezentate de Gândul, ramurile de salcie sfințite la biserică ocupă un loc central în gospodării. Credincioșii le așază la icoane, uși sau ferestre pentru protecție și binecuvântare, existând și obiceiul de a le duce la cimitir, la mormintele celor dragi, după cum notează Crestinortodox.ro. În mediul rural, părinții își ating simbolic copiii cu aceste nuielușe pentru sănătate, iar salcia este considerată un scut împotriva fenomenelor meteorologice extreme și a bolilor.
Dincolo de dimensiunea religioasă, peste 1,5 milioane de români își aniversează onomastica în această duminică. Fiind o zi de sărbătoare în plin Post al Paștelui, Biserica acordă dezlegare la pește, permițând consumul de preparate precum saramura, peștele la grătar, ciorba sau salata de icre.
Tradiția românească este bogată în superstiții legate de această zi. Se spune că persoanele care se spală pe cap de Florii riscă să încărunțească prematur, singura excepție fiind utilizarea apei sfințite. Fetele nemăritate obișnuiesc să pună salcie sub pernă pentru a-și visa alesul sau se spală cu apă în care a fost fiert busuioc la miezul nopții pentru a atrage norocul în dragoste.
Alte credințe populare interzic munca în gospodărie sau plantarea florilor, despre care se crede că ar aduce ghinion. De asemenea, starea vremii din această zi este considerată un indicator pentru sărbătorile pascale: o duminică de Florii însorită prevestește o zi de Paște la fel de frumoasă. În trecut, un obicei răspândit presupunea înghițirea unor „mâțișori” de salcie sfințită pentru a preveni durerile de gât.
Rugăciunea specifică acestei duminici amintește de biruința asupra morții: „Domnului să ne rugăm, Doamne, Dumnezeul nostru, Care şezi pe heruvimi; Cel ce ai arătat puterea Ta şi ai trimis pe Unul‑Născut Fiul Tău, Domnul nostru Iisus Hristos, ca să mântuiască lumea prin Crucea, prin îngroparea şi prin învierea Sa; Căruia, venind în Ierusalim spre patima cea de bunăvoie, poporul care şedea întru întuneric şi în umbra morţii, luând semnele biruinţei, ramuri de copaci şi stâlpări de finic, I‑a prevestit învierea, Însuţi, Stăpâne, păzeşte‑ne şi pe noi, care urmând acelora purtăm în mâini ramuri de copaci în această zi de înainte‑prăznuire. Şi precum pe acele popoare şi pe acei prunci care Ţi‑au strigat Ţie: osana, apără‑ne şi pe noi, ca prin laude şi cântări duhovniceşti să ne învrednicim de dătătoarea de viaţă învierea cea de a treia zi, în Hristos Iisus Domnul nostru, cu Care împreună eşti binecuvântat, cu Preasfântul şi bunul şi de‑viaţă‑făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin”.