În noaptea de 13 spre 14 octombrie, creștinii ortodocși o prăznuiesc pe Sfânta Cuvioasă Parascheva, ocrotitoarea Moldovei. Potrivit tradiției, aceasta este o noapte cu o încărcătură spirituală deosebită, considerată un moment în care cerurile se deschid, iar rugăciunile sincere sunt ascultate și împlinite.
Sfânta Parascheva, cunoscută în popor și ca Sfânta Vineri, este una dintre cele mai cinstite sfinte din calendarul ortodox. Moaștele sale se află la Catedrala Mitropolitană din Iași, unde, în fiecare an, pe 14 octombrie, sute de mii de pelerini vin să se închine. Ea este considerată protectoarea celor săraci, a copiilor și a familiilor aflate în dificultate.
Credința populară spune că, în această noapte, Sfânta coboară simbolic pe Pământ pentru a-i binecuvânta pe credincioși și pentru a le asculta dorințele. De aceea, momentul este asociat cu minuni, vindecări și primirea de răspunsuri la probleme dificile, mulți credincioși relatând că au primit semne sau îndrumare în vis după ce s-au rugat.
Pentru a primi binecuvântarea sfintei, credincioșii respectă mai multe obiceiuri transmise de-a lungul generațiilor. Printre acestea se numără aprinderea unei lumânări albe la icoana Sfintei Parascheva, gest ce simbolizează speranța și puritatea sufletească. De asemenea, se recomandă rostirea de rugăciuni, realizarea unei fapte bune sau a unei donații și evitarea certurilor sau a gândurilor negative.
O rugăciune specifică este adesea rostită în această noapte: „Sfântă Cuvioasă Parascheva, mireasă a lui Hristos, roagă-te pentru noi, cei păcătoși, ca Dumnezeu să ne dăruiască sănătate, liniște și iertare. Ocrotește-ne de necazuri, de boli și de toate primejdiile. Fii sprijin celor care se roagă cu credință și adu lumină în casele noastre. Amin.”
Tradițiile continuă și în ziua de 14 octombrie, când credincioșii merg la biserică pentru a participa la slujbă. Se obișnuiește să se aducă ofrande precum colivă, fructe sau pâine, care sunt sfințite și apoi împărțite celor nevoiași. Totodată, în multe zone, femeile evită să spele, să coasă sau să facă alte treburi casnice grele, considerând ziua una de odihnă și reculegere.