Pe data de 12 aprilie 2026, credincioșii ortodocși vor celebra Paștele, una dintre cele mai semnificative sărbători creștine, care marchează Învierea Domnului. Acest eveniment religios este însoțit de o multitudine de datini și ritualuri ancestrale, transmise de-a lungul timpului în toate zonele țării, notează publicația redactia.ro.
Sărbătoarea propriu-zisă este precedată de un post riguros de șapte săptămâni, care debutează în luna februarie. În acest interval, persoanele religioase aleg să se reculeagă spiritual și să evite anumite alimente, pregătindu-se astfel pentru semnificația profundă a Învierii.
Pregătirile culminante au loc în Săptămâna Mare, în special în cursul zilei de Joia Mare. Acesta este momentul în care se finalizează igienizarea gospodăriilor și începe realizarea mâncărurilor specifice, precum vopsirea ouălor în roșu – simbol al sacrificiului divin – și coacerea păștii, desertul tradițional cu brânză și stafide. Tot acum se prepară și carnea de miel, semn al jertfei pascale.
În prima zi de Paște, tradiția impune ca masa festivă să înceapă cu un ou roșu, considerat un simbol al vitalității. În funcție de zonă, mâncarea este sfințită anterior, iar membrii familiei obișnuiesc să ciocnească un ou pe care să îl împartă între ei, pentru a asigura armonia în casă. De asemenea, purtarea unor haine noi în această zi semnifică reînnoirea sufletească.
Cea de-a doua zi de sărbătoare aduce ritualuri locale diverse, cum este celebrul „stropit” din Transilvania. Tinerii vizitează fetele nemăritate pentru a le stropi cu parfum sau apă, gest menit să aducă frumusețe și noroc. În anumite părți ale Ardealului, renașterea naturii este celebrată prin decorarea ramurilor sau a pomilor cu ouă colorate.
A treia zi de Paște păstrează legătura cu riturile comunitare și forțele naturii. În Dobrogea se regăsește obiceiul „Paparuda”, prin care fetele sunt stropite cu apă pentru a atrage belșugul și ploaia. În restul țării, ultima zi de sărbătoare oficială este dedicată petrecerilor în comunitate și jocurilor în aer liber.
Particularitățile regionale sunt extrem de variate. În Maramureș, copiii vestesc Învierea primind ouă roșii, în timp ce în Bucovina există credința că apa folosită la spălarea clopotului bisericii are proprietăți miraculoase pentru frumusețea fetelor. Moldova păstrează obiceiul spălatului pe față cu apă în care se pun monede și ouă, iar în Țara Moților se practică „păzitul tocii”, un joc tradițional între tinerii satului.
Superstițiile ocupă și ele un loc important în casele românilor. Se crede că somnul este interzis în ziua de Paște pentru a evita ghinionul, iar ouăle roșii trebuie mâncate fără sare. Lumânarea aprinsă la slujba de Înviere este păstrată cu sfințenie pentru a fi folosită în momente de cumpănă, fiind considerată o sursă de protecție pentru întreaga familie.