Uniunea Europeană impune restricții noi privind utilizările banilor lichizi prin intermediul Regulamentului UE 2024/1624, un document legislativ care vizează reducerea evaziunii fiscale și combaterea spălării banilor. Noile măsuri, care vor deveni obligatorii pentru toate statele membre, inclusiv pentru România, prevăd aplicarea unui plafon maxim pentru plățile în numerar până în vara anului 2027.
Conform noilor reglementări prezentate de Ziar Obiectiv, persoanele fizice și juridice nu vor mai putea efectua nicio achiziție sau transfer de fonduri în numerar care depășește suma de 10.000 de euro. După expirarea termenului de implementare, tranzacțiile de mare amploare vor trebui derulate exclusiv prin mecanisme financiare monitorizabile, precum plățile cu cardul sau viramentele bancare, pentru a permite autorităților urmărirea fluxurilor de capital.
Pe lângă pragul maxim de 10.000 de euro, legislația europeană introduce reguli stricte și pentru plățile de valoare medie. Comercianții vor fi obligați prin lege să identifice și să verifice identitatea oricărui client care realizează plăți în numerar de peste 3.000 de euro. Această măsură este special concepută pentru a preveni fragmentarea plăților mari în mai multe tranșe de mici dimensiuni, metodă utilizată frecvent pentru a evita procedurile de monitorizare.
Deși regulamentul european stabilește un plafon unitar, țările membre au posibilitatea de a menține sau de a adopta limite mult mai mici. Spania este deja un exemplu în acest sens, având restricții mai severe pentru tranzacțiile financiare dintre profesioniști și companii. România are, la rândul ei, libertatea de a impune praguri inferioare limitei de 10.000 de euro, raportat la specificul economiei locale.
Autoritățile de la Bruxelles precizează că obiectivul acestui demers nu este eliminarea completă a numerarului, ci restrângerea utilizării acestuia în operațiunile unde riscul de fraudă este considerabil. Reforma urmărește transparentizarea schimburilor comerciale în întregul bloc comunitar și eliminarea discrepanțelor legislative care permiteau existența unor „zone gri” în economia europeană.