În fiecare an, la data de 23 aprilie, calendarul ortodox îl cinstește pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, figură centrală a creștinătății și simbol al biruinței spiritului asupra suferinței. Considerată o zi de o rară încărcătură spirituală, sărbătoarea îi îndeamnă pe credincioși să își înceapă dimineața prin rugăciune, căutând ocrotirea celui care este recunoscut drept protector al celor nevoiași și al forțelor armate.
Sfântul Gheorghe, al cărui nume se traduce prin „lucrător al pământului”, este venerat nu doar ca un sprijin al săracilor și bolnavilor, ci și ca patron spiritual al agriculturii. Conform publicației Redacția.ro, tradiția religioasă pune un accent deosebit pe invocarea sfântului în momente de cumpănă.
Una dintre rugăciunile fundamentale rostite în această zi este: „Ca un izbăvitor al celor robiţi şi celor săraci folositor, neputincioşilor doctor, conducătorilor ajutător, Purtătorule de biruinţă, Mare Mucenice Gheorghe, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre! Tu, Mare Mucenic Gheorghe, care împreună cu cei fără de trup ești și toate le cunoști din timp și carele de purtătorii de nevoință ești cinstit, miluiește-ne pe noi păcătoșii. Vino, Sfinte Gheorghe și luminează mintea mea, pentru ca să cunosc eu păcatele ce le-am săvârșit; mișcă inima mea ca să mă hotărăsc și să mă îndrept; ajută necredinței și slăbiciunei mele și scapă-mă cu harul tău de păcatele cele trupești și sufletești. Totdeauna numele tău arată înălțimea rânduielilor tale, căci după chemarea lui Dumnezeu, te-ai arătat cu cuviință slujitor vrednic al Cuvântului, Dumnezeu-Omului; de aceea cu laude te fericim pe tine Sfânte Gheorghe, care ai trecere în fața lui Dumnezeu Tatăl. Iartă-ne pe noi și fă rugăciunile noastre să fie de folos. Amin!”
De asemenea, o altă rugăciune, păstrată din vremea domnitorului Ștefan cel Mare, este rostită pentru protecție în fața necazurilor: „O, luptătorule și biruitorule, mare Gheorghe, in nevoie și în nenorociri grabnic ajutător și cald sprijinitor, iar celor întristați bucurie nespusă, primește de la noi această rugăminte a smeritului tău rob, a Domnului Io Ştefan Voievod, din mila lui Dumnezeu Domnul Ţării Moldovei. Păzeşte-l pe el în lumea aceasta şi în cea de apoi, pentru rugăciunile celor ce Te cinstesc pre Tine, ca să Te preamărim în veci. Amin.”
Din punct de vedere istoric, Sfântul Gheorghe s-a născut în anul 275, în Cappadocia, și a servit ca ofițer de rang înalt în armata romană sub împăratul Dioclețian. În ciuda succesului militar, el a ales să își mărturisească public credința creștină în anul 303, moment în care au început persecuțiile împotriva creștinilor. Refuzând să se dezică de Hristos, a fost supus unor torturi crunte și, în cele din urmă, executat prin decapitare pe 23 aprilie.
Sărbătoarea este strâns legată de renașterea naturii, Sfântul Gheorghe fiind cel care, în credința populară, „deschide” vara și înfrunzește pădurile. În satele românești, se păstrează obiceiul de a împodobi stâlpii porților cu ramuri verzi de fag sau salcie pentru a atrage belșugul. Maria Conţiu, citată de sursa menționată, explică semnificația acestui gest: „Ziceam: Mâine-i Sfântu Gheorghea! Aduceam frunză de fag, din pădurile ăștia, din pășune, și puneam în poartă. Că zicea că Sfântu Gheorghea ajută de dă frunza de fag. Maram poți scoate vitelea atuncia, când da frunza de fag”.
Simbolistica Sfântului Gheorghe este dominată de imaginea sa călare, străpungând un balaur, scenă ce reprezintă triumful binelui asupra forțelor malefice. Patriarhul Daniel subliniază importanța acestui simbol: „De aceea, el este numit purtătorul de biruinţă. Este un sfânt care mărturiseşte că ajutorul pe care îl primeşte de la Dumnezeu îi dă putere să mărturisească credinţa, să lupte cu necazurile şi să lupte credincios până la moarte”.
Statisticile arată că această sărbătoare este una de suflet pentru o mare parte din populația României, peste 900.000 de cetățeni purtând numele Gheorghe, George, Georgeta sau alte variante derivate precum Georgiana și Gheorghița. Ziua de 23 aprilie marchează, totodată, și începutul „anului pastoral”, fiind momentul în care se stabilesc înțelegerile între proprietarii de animale și ciobani, conform proverbului „Sfântul Gheorghe tocmește și Sfântul Dumitru plătește”.