Înainte de a deveni o legendă a fotbalului mondial, cunoscut sub numele de „Il Luce”, Mircea Lucescu a parcurs un drum marcat de lipsuri și ambiție. Selecționerul echipei naționale s-a născut într-o familie cu o situație financiară extrem de precară, tatăl său fiind un fost combatant rănit pe front și analfabet.
„M-am născut într-o familie foarte săracă, tata se intorsese de pe front, s-a întors rănit din război. Tata era analfabet. Eu aveam 5 ani şi împreună cu el am învăţat literele. El a făcut doar 4 clase. A fost grădinar, infirmier. A fost atât de mândru că lumea mă aplauda… şi mama infirmieră la spital, acolo s-au şi cunoscut. Doar eu din familie am reuşit să fac şcoală”, a povestit Mircea Lucescu, conform unei biografii prezentate de Observator News.
Copilăria sa a fost marcată de traiul într-o baracă, alături de alți patru frați. Fiul său, Răzvan Lucescu, a oferit detalii despre dorința imensă a tatălui său de a evolua pe terenul de fotbal: „Erau 4 băieţi şi o fată. Pe perioada iernii aveau 2 perechi de tenişi la 4 băieţi, iar el ca să iasă afară să joace fotbal, făcea lecţiile celorlalţi fraţi şi ieşea afară la fotbal. A plecat de jos, de la zero”.
Motivația lui Mircea Lucescu a venit și din pasiunea pentru lectură, învățând limba franceză singur, cu ajutorul benzilor desenate. Personajele de acolo, care se bucurau de lux, i-au servit drept inspirație pentru a-și depăși condiția prin muncă asiduă. „Am visat atât de mult să am şi eu aceste trei lucruri. Şi le-am avut… nu doar unul, enumeră ceasurile”, își amintește antrenorul, făcând referire la obiectele de valoare pe care și le-a permis ulterior.
În plan personal, Mircea Lucescu are o căsnicie de aproape șase decenii cu Neli, pe care a cunoscut-o în studenție. „La cămin ne-am întâlnit, la cantina studenţească. Ne-am urcat într-un tramvai, ne-am uitat aşa unul la altul, cand ea a coborât, cu toate că eu nu trebuia să cobor, am coborât şi eu. I-am zis că o ajut să ducă bagajul”, a declarat acesta despre începuturile relației lor. Cuplul are un singur fiu, pe Răzvan Lucescu, pe care tatăl a încercat inițial să îl protejeze de presiunea numelui, îndrumându-l spre alte sporturi înainte de a-l lăsa să apere poarta pe terenul de fotbal.
„Cu Răzvan e o poveste. Când eu eram jucător, el a vrut să se facă fotbalist. Şi eu am spus nu. Îi spuneam că lumea nu o să aibă răbdare şi o să vrea ca el la 16 ani să fie ca tatăl lui la 30 de ani. Este imposibil. L-am trimis la tenis, schi, la 4 dimineaţa pleca singur din Gara de Nord la 14 ani cu schiurile. Dar a avut o asemenea ambiţie că n-a fost un jucător înalt, dar aşa de bine s-a antrenat şi a apărat la nivel foarte bun”, a explicat „Il Luce”.
Absolvent al Academiei de Studii Economice, Lucescu a pus întotdeauna preț pe educație, transmițând această filozofie și jucătorilor săi, pe care îi încuraja să meargă la teatru sau la facultate. „Totul pleacă de la educaţie. Jucătorii sunt aşa cum îi creşti. Eu cred că ăsta e aspectul cel mai important al echipei”, a subliniat tehnicianul care preferă nostalgiile în locul regretelor.