Deși contribuie lunar la bugetul de sănătate de zeci de ani, mulți români se văd nevoiți să achite sume considerabile pentru investigații medicale, deoarece laboratoarele rămân fără fonduri decontate încă din primele zile ale lunii. Marian Roșca, președintele Asociației Responsabile cu Informarea și Protejarea Asiguraților (ARIPA), a relatat cum, trimis de medicul specialist pentru un set de analize, a fost informat că „plafonul s-a epuizat”, costul investigațiilor ajungând la aproape 1.000 de lei, notează Mediafax.
Situația semnalată scoate în evidență o problemă sistemică: deși cetățenii își achită obligațiile fiscale, accesul la servicii gratuite este, în practică, restricționat.
„Cotizez la fondul de sănătate de 25 de ani și, în tot acest timp, abia dacă am făcut de câteva ori analize uzuale. Nu este normal să mi se spună că s-a terminat plafonul și că trebuie să plătesc atât de mult”, declară Marian Roșca.
În replică la aceste blocaje frecvente, a fost lansată o petiție publică prin care se solicită eliminarea limitărilor bugetare pentru analizele decontate. Inițiatorii demersului cer autorităților transparență în finanțare și garantarea accesului neîntrerupt la pachetul de bază de servicii medicale.
Reprezentantul ARIPA subliniază că peste 17 milioane de asigurați virează lunar bani către stat, dar dreptul lor la asistență medicală paraclinică este condiționat de plafoanele alocate furnizorilor.
„În esență, noi, cei peste 17 milioane de persoane asigurate în sistemul de sănătate, contribuim lună de lună prin plata contribuției la asigurările sociale de sănătate, așa numitul CASS, care în cele mai multe cazuri, cel puțin în cazul salariaților, se oprește direct la sursă și se virează la FNUASS, Fondul Național de Asigurări Sociale de Sănătate. Așadar, noi ca asigurați ne îndeplinim obligația de a ne plăti această contribuție, iar statul, prin legislația specifică, ne spune că ne asigură sănătatea”, explică acesta.
„O formă inițială a asistenței medicale este realizarea și oferirea de analize paraclinice, așa se numesc aceste analize, de la binecunoscutele analize de tiroidă, de colesterol și așa mai departe, până la analize mai complexe și mai costisitoare, precum rmn-uri, CT-uri și altele. Din păcate, există un plafon, plafon impus laboratoarelor de analize, laboratoare care, în general, sunt entități private, dar asta nu ar trebui să fie o problemă”, a completat președintele asociației.
Amânările cauzate de lipsa fondurilor pot agrava starea de sănătate a pacienților, în condițiile în care laboratoarele programează bolnavii peste câteva luni, un termen inacceptabil în cazul suspiciunilor de afecțiuni grave.
„Acest plafon se aplică fiecărui furnizor de servicii medicale, respectiv analize paraclinice. În momentul în care acest plafon se termină, o persoană asigurată, dacă merge la laboratorul respectiv să solicite efectuarea de analize, îi se spune că nu mai este plafon și trebuie să revină ori luna viitoare, ori peste două luni, ori peste trei luni, în funcție de cum au buget laboratoarele respective. Din păcate, persoanele asigurate nu pot să aștepte să întârzie efectuarea analizelor, pentru că odată ce ai primit o recomandare, în general, fie de la medicul de familie, fie de la medicul specialist, că trebuie să efectuezi niște analize, trebuie să le efectuezi cât mai repede, pentru că acolo e clar că există o suspiciune de boală, de afecțiune de sănătate”, susține Roșca.
Conform președintelui ARIPA, actualul mecanism îngrădește dreptul fundamental la sănătate, forțând populația să plătească din buzunar. Există, de asemenea, suspiciuni că unii furnizori ar putea folosi pretextul epuizării plafonului în mod abuziv, direcționând pacienții către serviciile contra cost.
„Acest plafon restricționează, de fapt, dreptul la efectuarea analizelor și, până la urmă, dreptul la sănătate. Nu este normal, foarte multe persoane se confruntă cu problema aceasta. Mai mult, se pare că există și suspiciunea de abuz, pentru că unii furnizori de servicii medicale de analize paraclinice profită de sintagma «s-a terminat plafonul» cu care oamenii s-au obișnuit deja. Și chiar dacă ei mai au plafon sau mai au buget pentru analize, preferă să spună că plafonul s-a terminat și pacienții sunt îndrumați să-și fac analize contra cost”, avertizează Marian Roșca.
Lipsa de transparență face imposibilă verificarea de către pacient a situației reale a fondurilor. Roșca aduce în discuție faptul că boala nu ține cont de planificările bugetare, relatând o experiență personală în care a fost nevoit să parcurgă 50 de kilometri și să plătească 800 de lei pentru un RMN, deși era asigurat.
„Oamenii normal că, neștiind, neavând un acces transparent, să știe clar dacă într-adevăr plafonul la laboratorul respectiv s-a terminat sau nu, cei mai mulți sunt nevoiți să mai scoată din buzunar suplimentar bani pentru a-și efectua analizele atât de necesare. Pentru că, așa cum spuneam, boala nu așteaptă după alocarea plafonului luna viitoare sau în altă lună.”
Critica vizează și „contractul social” dintre stat și cetățean: în timp ce contribuabilii își respectă datoria de plată, statul eșuează în garantarea serviciilor, banii colectați fiind administrați prin ANAF și, potențial, redistribuiți către alte sectoare.
Poziția Ministerului Sănătății: Plafonul există doar la privat
Alexandru Rogobete, ministrul Sănătății, afirmă că limitările bugetare se aplică exclusiv în sistemul privat. Oficialul încurajează pacienții să se adreseze ambulatoriilor de stat, unde investigațiile sunt gratuite și neplafonate, oferind exemplul unui caz în care analizele au putut fi efectuate imediat într-o unitate publică.
„Încă o dată spun: plafon pentru analizele medicale există doar în privat. Dacă nu doriți să le plătiți și nu mai există plafon în acele cabinete, mergeți în sistemul public, în ambulatoriul de specialitate, pentru că acolo nu există plafon și ele pot fi făcute gratuit”, a declarat Rogobete.
Totuși, Marian Roșca punctează că diferențele de condiții dintre privat și stat sunt majore, mulți români evitând spitalele publice de teama infecțiilor intraspitalicești sau a lipsei de amabilitate.
„Știm foarte bine că oamenii merg în laboratoare private pentru analize pentru că până la urmă nu e nicio diferență. Devreme ce un laborator privat este în contract cu Casa de Asigurări, asiguratul nu plătește, indiferent dacă merge la privat sau la public. Pentru asigurat lucrurile sunt aceleași, asta dacă nu menționăm faptul că la privat este mai curat, este mai amabil, față de spitalele publice unde știm că te duci cu o boală și pleci cu alte trei”, a replicat Roșca.
Contextul infrastructurii medicale
Datele Institutului Național de Statistică (INS) arată că rețeaua medicală din România include 554 de spitale (publice și private) și 163 de unități cu internare de zi. La nivel ambulatoriu, funcționează peste 500 de unități de specialitate, aproximativ 80 de policlinici și circa 1.000 de centre de diagnostic.
Investițiile prin PNRR, anunțate anterior de ministrul Alexandru Rafila, vizau modernizarea a 70 de ambulatorii, recunoscându-se implicit nevoia de îmbunătățire a serviciilor. Alexandru Rogobete propune o reformă a finanțării care ar putea include asigurările private complementare și spargerea monopolului CNAS, pentru a aduce sustenabilitate sistemului.
„Din punctul meu de vedere, adevărata reformă va fi atunci când vom reuși să spargem monopolul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate (CNAS). Iar acest lucru se face prin introducerea de noi asigurători în sistem, care să colaboreze în mod instituțional, evident transparent , cu statul și de abia atunci vom putea vedea o reformă reală”, a precizat ministrul Rogobete.