Sărbătoarea Rusaliilor, cunoscută în plan religios drept Pogorârea Sfântului Duh, va fi marcată de credincioșii ortodocși în anul 2026 pe data de 31 mai. Fiind stabilită la exact 50 de zile de la Învierea Domnului (celebrată pe 12 aprilie în 2026), această sărbătoare este una cu dată variabilă. Potrivit informațiilor furnizate de Adevărul, credincioșii catolici vor serba Rusaliile cu o săptămână mai devreme, pe 24 mai.
În România, Rusaliile aduc două zile libere legale, respectiv duminică, 31 mai, și luni, 1 iunie. Totuși, în anul 2026, a doua zi de Rusalii coincide cu Ziua Copilului, o altă sărbătoare legală. Din acest motiv, angajații care lucrează de luni până vineri vor beneficia de o singură zi liberă suplimentară, luni, formând astfel un weekend prelungit.
Pentru salariații de confesiuni creștine diferite de cea ortodoxă, legislația permite acordarea zilelor libere conform propriului calendar, însă în practică, angajații catolici din România primesc adesea liber tot în perioada Rusaliilor ortodoxe sau prin negociere directă cu angajatorul pentru data de 24 mai.
Din punct de vedere teologic, Rusaliile comemorează momentul în care Duhul Sfânt s-a pogorât peste Apostoli și Fecioara Maria sub forma unor limbi de foc, eveniment ce a avut loc în Ierusalim. Biblia descrie acest moment astfel: „În zilele acelea, când a sosit ziua Cincizecimii, Apostolii erau toți împreună în același loc. Și din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede, și a umplut toată casa unde ședeau ei. Și li s-au arătat, împărțite, limbi ca de foc și au șezut pe fiecare dintre ei. Și s-au umplut toți de Duhul Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi. Și erau în Ierusalim locuitori iudei, bărbați cucernici, din toate neamurile care sunt sub cer. Și, iscându-se vuietul acela, s-a adunat mulțimea și s-a tulburat, căci fiecare îi auzea pe ei vorbind în limba sa”.
Deși este un eveniment central al creștinismului, termenul „Rusalii” provine din latinescul „Rosalia”. Inițial, Cincizecimea includea și Înălțarea Domnului, însă cele două au fost separate oficial în jurul anului 400. În Vechiul Testament, sărbătoarea avea un caracter agricol, fiind dedicată ofrandelor din roadele pământului.
În paralel cu semnificația religioasă, folclorul românesc păstrează credințe despre „Rusalii” sau „Iele”, ființe mitice feminine considerate spirite ale morților care refuză să se întoarcă în lumea de dincolo. Acestea sunt descrise drept divinități nocturne care pedepsesc persoanele ce nu le respectă zilele sau care le surprind dansul.
Etnologul Ion Ghinoiu notează în Dicționarul de mitologie română: „Locuința lor s-ar afla prin codrii neumblați și neatinși de topor sau de picior de om, prin văzduh, pe câmpii, pe ostroave pustii, pe ape mari. Ele pot fi văzute pe timp de noapte, plutind și fâlfâind prin aer, pe la fântâni, prin pomi, pe sub streșinile caselor. Umblă însoțite de lăutari (fluierași, cimpoieri), sună din clopoței, bat din tobe și trâmbițe, joacă (hora, brâul etc.), întind mese pe iarbă verde, beau, petrec”.
Expertul mai avertizează că „pe unde joacă, pământul rămâne ars și bătătorit, iarba înnegrește sau încetează să mai crească. Rusaliile îi pedepsesc pe oamenii făcători de rele, pe cei care nu le respectă zilele, pe cei care dorm noaptea sub pomi sau care ies noaptea la fântână după apă, ridicându-i pe sus în vârtejuri sau schimonosindu-i”. De asemenea, etnologul Lucia Apolzan sublinia caracterul nocturn al acestor apariții: „Prezența lor nu era decât nocturnă, iar cei pedepsiți erau totdeauna bărbații: lor li se schimba chipul, li se strămuta uitătura”.